Pe claie văd leneș cum timpul se duce
De-a dura ca piatra de râu,
Cu-amurgul aprins ce-n nori mai străluce,
Cu glasuri de greieri prin miriște și-n grâu
XVII.
Nu-s vindecat cu totul, Senino, de Himeră.
VII.
Cu armonie simplă de linii şi lumină
XVI.
În căutarea prăzii de aur a cântrii,
Pasăre galbenă-n cioc
Bate ușor la fereastră.
Umbrele nopții n-au loc
În dimineața albastră.
XVIII.
Te-am regăsit, de mintea-mi cu-atâta mai aproape
XV.
Din Helicon coboară iar cele nouă Muze
Înconjurând altarul cu pasul lor pios.
XIV.
Nespovedită mie ce grijă îți apleacă
XII.
Icar cum îl sfidase cu aripe de ceară,
XIII.
Din toate numai roza ce-n moarte mai încheagă