Proptit în bâtă stă cu trei picioare
În sarica lăţoasă cât un urs -
Aicea, de când ţara e sub soare,
În juru-i oi şi veacuri i s-au scurs.
Acolo unde-a fost popas şi cântec
De lăutari şi sfat de cărăuşi
Tăcut pătrunde-al lunei lung descântec
În hanul fără geam şi fără uşi.
Soldaţi de plumb, eroii copilăriei, când
Visam pe Moş Crăciunul şi magica-i cutie,
Din care, ca din basme, oştiri o să ne vie
Pe mese, pe covoare, izbânzile ducând,
Băiat e sau femeie? Doar capul se-ntrevede
Şi bustul ce-n penumbră alunecă. Ai crede
Că mugurul, la floare nu s-a deschis deplin.
Ca fund: munţi, văi şi lacuri, în stilul florentin.
Fragment dintr-un poem părăsit: "Sfârşitul pământului"
Soldaţi de plumb o, toată copilăria, când
Cu blonde plete, hatmani, desfăşurăm grămadă
Eroii fără moarte, uitaţi în câte-o ladă,
Vitejii fără teamă în nemişcatul rând.
Pe soarele-nserarii văd plopii nalţi din zare.
Pe drumurile strâmte, chervane-n şiruri rare
Peste mirişti lung răsună chiote de vânători...
Să intrăm în crama veche ... Printre butii-nalte-ascultă!
Cum în pivniţe boltite, zăvorât cu grijă multă,
Numai vinul nou mai cântă spumegând prin zăcători.
De unde vezi Piteștii şi Argeşul şi ţara
Zăvoaielor albastre când le îmbracă vara,
De unde prinzi lumina jucând pe Răul Doamnei
Prin luncile de aur sub cerurile toamnei,
Din bulgării vin care cu vinete şi verze.
Se-afundă-n zări, departe, un unghi obtuz de berze.
Am întâlnit o faţă cu tufănele-n braţe.
Un vânător la iazuri a tras cu puşca-n raţe.