Putea să trăiască – și a trăit –
Putea să moară – și a răposat –
Putea la toate zâmbi
Crezând în cel încă neîntâlnit,
Înainte să-nghețe apa din bălți –
Înainte să poți patina –
Ori seara să vezi cum câte-un obraz
Se-nroșește, sub fulgi de nea –
Un Musafir pe Pământu-ngrășat –
Ce influențează Florile –
Până ce stau drepte ca Busturi –
Și elegante – ca Sticla –
Răspunde-mi, Iulie –
Unde-i Albina –
Unde e Roșul –
Unde e Fânul –
M-am dus în Cer –
Era un Oraș mai mărunt
Luminat de-un Rubin –
Căptușit cu Fulgi –
Poate-am cerut prea mult –
Iau – nu mai puțin decât cerul –
Pământul – se-ndesește asemeni
Boabelor – în orașul natal –
Nu îmi voi pierde răbdarea, voi visa,
Mă va gârbovi munca
Ce niciodată nu se va sfârși,
Dar cu timpul, din vârful
Stea, unica mea stea,
În nevoința nopții, singură,
Doar pentru mine strălucești,
În singurătatea mea strălucești,
E ora flămândă, ora ta, smintitule.
Smulge-ți inima.
Dormi, inimă neliniștită,
Dormi acum, hai, dormi.
Dormi iarna