Valoarea-mi stă în îndoieli,
Meritul, frica-mi cea mare,
Și în contrast virtutea
Umilă ce apare;
Dragostea e înaintea vieții,
Și după moarte,
Începutul creației, și
Toate din soarte.
Binecuvântată și asta a fost
Atât de mult în ochii mei
Încât am încetat să socotesc, mulțumită,
Măsura lăsată de zei.
Când trandafirii nu mai înfloresc, dragă,
Și violetele sunt trecute,
Când aripile viespii în zbor solemn
Prin dreptul soarelui, bătute
VARĂ dar pentru tine pot fi
Când zilele verii vor fi apuse!
Muzică până zgomote-n noapte
Și grangurițele duse !
Spintecă pasărea și vei găsi muzica,
Parte de parte rulată-n argint,
Împărțită dimineților verii,
Păstrată urechilor tale-n lăute bătrânind.
Să te pierd e mai dulce decât a câștiga
Toate inimile știute
Adevărat, secetă-s și pustie,
Atunci eram rouă pe frunze pitite!
Biată inimioară!
Te-au uitat?
N-avea griji! N-avea griji!
Mândră inimioară!
Există un cuvânt
Care jurământ poartă
Și poate străpunge braț de bărbat.
Aruncă barbare silabe,-
Am primit o săgeată aici;
Iubind mâna care-a trimis-o,
Venerez lancea!
Fioros, vor spune, încăierare!