Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Un drum șerpuiește spre vise- nstelate,
Pornește, rulează și duce departe
Un zâmbet de val urcat peste valuri
De gânduri ce luptă cu negri balauri.
Voal străveziu pe plaja nisipului fierbinte
Se- întinde și se strânge- n tăcutele cuvinte,
Doar valul se ridică pe val crescut din spume
Și are drept de- a spune că nu va lăsa urme.
Nu poți descrie- n câteva cuvinte
Mirosul teilor? Adu- ți aminte
De Eminescu și de mânăstirea
Cu bolta aurită...Învierea
Lan de grâu în asfințit...
Vântul, valul unduit
Peste spicele flămânde
De raze de soare blânde,
Nu știu cum ajunge un gând să jubjuge
Minutul din ora ce veșnic îmi fuge
Din zilele moarte în nopți liniștite...
Doar vinul mai știe...Aud iar copite
Așteptăm să plouă de prea multă vreme...
Ar trebui să plecăm...pe cealaltă lume!
Seceta prelungită ne- a ars din grâne
Și vântul nu- încetează să ne îngâne.
Ce vrei să știi, ploaie de gânduri?
Pe frunte rânduri după rânduri
Mi- ai unduit din semeție
Crezând că vei topi mândrie...
E cerul somnoros și trist
Iar norul negru, un artist
Își lasă pensula să cadă
Pe- aleea timpului și- o udă...
Adulmecându- mi tinerețea
Am întâlnit pe drum tristețea
Dar mai puternic, primăvara
Mi- a scos din inimă comoara...
Linie, linie, punct și punct,
Linie, linie și- un rotund,
Linie, linie și- un balon,
Ăsta- i chipul lui Ion...