Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Un nor de praf stelar se- avânta- n univers
Și pașii prea grăbiți alintă talpa- n mers
Căci știu că fericirea de a privi la stele
Întinde tot mai tare a bărcii mele vele.
Însângerații ghiocei răzbesc din iarna bolii noastre,
Se nasc în gânduri clopoței ce- anunță- ngrijorări terestre.
Imaculata inocență uită- n anii ce- au trecut
E pusă- n colt, la penitență, ne mai fiind omului scut.
La malul mării, Dumnezeu
Admiră valul numit Eu
Care se-ndreaptă către mal,
Metamorfoză într-un voal.
Înmugurire, sentiment
Pe creanga zilelor ciment,
Irumpe seva din beton
A primăvară într- un zvon.
Plecăm din lumea noastră mică
Cu un regret și multă frică
Că nu suntem demni să ajungem
La Dumnezeu și nu ne ungem
Pe patul cărții stă întins
Motanul ce-a uitat de lins
Și toarce rânduri jucăușe
Pe pagina prinsă-n cătușe.
Cumplit se- aude vântul
În stuful cel uscat,
A înghețat cuvântul
Pe câmpul neudat.
Secundele se strâng în orele din noapte,
E liniște și totuși la ușă se- aud șoapte
Căci amintiri străbat prin timpul comprimat
Și generații- aud istorii...n- au uitat
Are nevoie lumea de smaralde,
De zâmbetele inimilor calde,
De relaxare și de regăsire
Și de iertare și multă iubire...
Ei duc în spate greutatea
Zăpezilor, făcând dreptatea
Parfumurilor din pasteluri
Ce- așteaptă sub pământ, pe dealuri.