Un gând ce vrea să se povestească.
Avea în ochii verzi vopsele
Din frunza 'nalților jugaștri.
(Când mumă-sa l-a rupt din stele,
Moroi, ce molfăiau din aștri,
Noaptea-n ceruri se strecoară, cu noian de stele,
Ia doar una și-o coboară între rămurele,
Unde-i piaptănă sclipirea. Blânda copiliță
Își revarsă nălucirea. Dalbă colindiță!
În abur argintiu de noapte rece,
Când visele se scurg pe cărărui,
Un Moș al tuturor și-al nimănui
Izvorul dă noi limpezimi fântânii,
Când, din adâncuri, vraja lui țâșnește.
O țară prin poporul ei va crește,
Iar sensul României sunt românii.
Pana de curent
plutește lin prin noapte.
Greu, pentru miopi.
Văd...
Întâiul pas ce l-ai legat de mine,
De glezna mea, precum un vis de fier.
M-a străbătut și a făcut prăpăd
Tărâmul tău cu visuri mă conține,
Mă crește cu lumini din dimineață,
Profunde rădăcini îmi trec prin viață,
Când îți îngropi pădurile în mine.
E cald și-mbietor la tine-n casă.
Mă-nduioșează raza din lucarnă,
Ce sidefate străluciri răstoarnă
Pe albe așternuturi de mătasă
S-a deșteptat întreaga stradă-n gloată,
Când s-au răstit claxoane și căruțe.
Un râu și-a răsturnat cerneala toată,
Prin sălcii speriate și desculțe.
În lumea mea, aripei nu-i va ajunge zarea.
Va vrea să guste cerul, să-i răscolească slava
Cu dorul ei de tine. Tu caută dumbrava
Acelui rai, ce ție îți dăruiește floarea!