M-am născut în data de 30 Mai 1969, la Bucureşti.
Am absolvit Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr din Bucureşti (promoţia 1988) şi mai apoi Facultatea de Utilaj Tehnologic din cadrul UTCB (promoţia 1993).
Debutul meu s-a produs la maturitate, în anul 2014.
Din acelaşi an am început să am apariţii în mai multe publicaţii din ţară şi de peste hotare, sau în diverse portaluri de specialitate.
Reacţia pozitivă venită din partea cititorilor mi-a dat imboldul necesar pentru a scrie poezii care acoperă o paletă largă de gen, de la poezia lirică, până la cea umoristică.
Debutul editorial are loc în anul 2015, prin includerea unei selecţii de poeme în volumul cu numărul 13 al antologiei „Simbioze lirice” apărut la editura Anamarol.
Tot în acelaşi an, în data de 10 Decembrie, are loc la Librăria Eminescu din Bucureşti lansarea primului volum de versuri, intitulat „Între liric şi satiric”.
Ceea ce îmi doresc cel mai mult este să împart în continuare pasiunea mea cu cei care iubesc poezia şi să se le ofer cu aceeaşi bucurie versuri noi.
Suntem un strop într-un imens ocean,
Purtat în voia sorţii an de an,
Până la prinderea în cel din urmă val
Ce ne va mistui, într-un târziu, pe mal.
Un jaluz şi o jaluză
Nu se mai muşcau de buză,
Căci li se părea că parcă
Alta/altul tot încearcă
Se ridică Luna, peste trandafiri
Şi ne lasă pradă marilor iubiri.
Ne-am preface lesne fără de-nţeles,
Dar cu martor Luna, nu avem de-ales.
La început a fost o lacrimă a Domnului.
Din ea, Dumnezeu a făcut primul val.
Şi pentru că nu a avut unde să îl aşeze,
A făcut mai apoi marea.
Trei guguştuci executau un mers pe sârmă.
Atenţi la paşi, primii n-au observat că-n urmă,
Al treilea i-a lăsat după un timp, discret,
Fără să poarte cel mai mic regret.
Am crezut că lumea e ceva măreț
Și-am crezut în visul nostru îndrăzneț,
Însă-i doar o joacă, este doar un joc,
Unde muritorii nu prea au noroc.
Optzeci nu e o vârstă, optzeci e doar un număr,
De ghiocei ai vieţii, ce-ţi odihnesc pe umăr,
De vise înălţate spre cer, ca falnici brazi,
De primăveri cu soare, ce-ţi scaldă ochii calzi.
Un el, o ea şi-o pandemie,
Se întâlnesc deunăzi,
Pentru-a-ncerca, oricum ar fi,
Relaţia lor s-o ţină vie.
La săvârşitul lui Decembre
Te-ntâmpinăm Mărite crai
Şi stăpâniţi cu toţi de febre,
Te luăm pe sus cu mare-alai.
Să te opreşti din fuga toată
Şi să priveşti în jurul tău,
Aşa cum o făceai odată,
Când nu ştiai de stresul greu.