Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Pleca-vom în zori!
...
E noapte și plouă, nu-i lună pe cer,
E-aproape de două, e noapte și plouă,
Îngerul meu
...
Ne-am întâlnit atunci, de mult
Ne tot priveam, ne tot priveam,
Dis de dimineață
...
Când Oltul îmi atinge noaptea din privire,
Cu valurile-i calde ce prind soarele-n ele,
La pescuit
....
Mi-a făcut cu ochiul un deal din depărtare,
O adiere blândă m-a atins pe față,
Mascarada
...
Ne-au obligat să purtăm mască
Pociții purtători de măști,
Miros de mucegai
...
Ești demn de plâns, popor fără de vlagă,
Că dormi într-una și nu te mai trezești,
Vreau să plec!
...
Cu fiecare zi,
E parcă mai aproape
”De unde nu-i, Dumnezeu nu cere”!
...
Suntem isteți în toate cele
Că ăsta este acest neam,
E vremea unei lumi ce n-are Dumnezeu
...
În lumea poftei ce e nicicum sătulă,
E vremea umbrei ce-și pune stea pe frunte
Crucea
...
În lumea cu tot mai mulți sărmani,
În care dragostea e tot mai inutilă,