Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Herr Johannis, bitte!
...
Eu nu pot presimți a țării neființă,
N-o presimt pentru că nu-s profet,
Lumina mea!
...
Să-ți spun că m-ai născut a doua oară,
Atunci când mă credeam deja pierdut
Ai nimănui
...
Dincolo de tot și toate suntem noi și-a noastre vise,
Care-n lumea tot mai goală ne sunt tot mai interzise,
Raza de lumină
...
Te-ai născut să fii un rug imens, aprins,
Să arzi o viață scurtă, bogată-n sărăcie,
Voi, cei ce dormiți somnul-cel-de-moarte!
...
Voi, cei ce dormiți somnul-cel-de-moarte
Și n-auziți plânsetul din munți
Degeaba trece vremea
...
Degeaba trece vremea, tu-mi rămâi la fel,
Același vis de-o viață, aceeași floare rară,
Puterea iertării
...
Târâm după noi lanțul depravării,
Gânduri ce zboară către ispitele seci,
Gândul
...
Am așteptat cu infinită răbdare
Să vină clipa aceea sortită,
Nu lua în seamă moda
...
Unde te-ai dus, limba mea română?
Cine te-a umflat cu-atâta silicon?
Povestea florii de cais
...
E-o poveste ca oricare, simplă dar, cât de bogată,
Un băiat în pragul vieții s-a îndrăgostit de-o fată,