Plouă cu Indiferențe,
peste ghețurile Singurătăților,
topind plumbul cenușiu,
din Zilele lor fără adăpost,
Inimile de Cer,
ale Sentimentelor,
au început să se prăbușească,
peste Promisiunile Zorilor,
Răscruci,
de Drumuri desfundate,
prin care zac,
Clipele Nimănui,
Transpirații reci,
ce-au refuzat să devină,
evlavioase și umile,
sub Tălpile nemiloase și tăioase,
Promisiuni decojite,
de pe tulpinile alunecoase,
ale Privirilor,
se adâncesc înecându-se,
Ziduri străpunse,
de Inimile de Ceară,
ale Pașilor care se topesc,
pe străzile ploilor de Cuvinte,
Cuvintele ne-au devenit,
garduri pline de rugină,
pe care ne întindem,
rufele murdare,
Luminează-mi Doamne,
Adevărul Inimii de Foc,
al Dragostei,
încât să pot incendia cu el,
Strigăte,
ce și-au pierdut țărmurile,
orfane de Ecourile Viselor,
înmormântate,
Pași otrăviți,
în Zorii însângerați,
de Așteptări,
în care ne înecăm,