E toamnă și plouă rugina din pomi...
Bacovia- n suflet tristeți îmi imprimi!
Cu capul plecat de-atâta povară
Privești frunze moarte, a mia oară.
« Ina M. »
Țesături criptice-n
Fibrele vremurilor,
Dau frunzelor
O înfățișare misterioasă
« Anisoara Iordache »
Sub plopul ce-a încărunțit
De frigul ce repede-a venit
Lumina nostalgiei toamnei
Reflectă chipul unei doamne.
« Ina M. »
Bate vântul dinspre dealuri, aromind cu tescovină,
Frunză arsă și răcoare. Geme satul de strigare
La cules de tămâioasă cu nuri roz, de boabă plină.
- Hai, copchii, să strângem rodul, strigă-un moș de pe-o colină,
« Manuela Munteanu »
pe plaja inundată de tăcere,
urmele pașilor rescriu câteva
versuri stinghere -
imagini oglindite pe
« Anisoara Iordache »
Un zvon tăcut, pestriță agonie,
Înjgheabă sub răsufletul de foale
Al vântului cu brațe lungi și goale
O primă zi de toamnă, cât o mie...
« Manuela Munteanu »
Nerăbdătoare toamnă
Ce nu mai ține seamă
Că azi, în calendar
E luna lui gustar!
« Ina M. »
Când toamna țese-n galben o altă feerie,
Adâncul dor de viață din clipele-i profunde
Culege zbor de păsări și-n mine se ascunde,
Împrumutând din soare o rază purpurie.
« Gabriela Botici »
Cerul, spintecat de păsări.
Vântul bate, repede, tare.
Căldura văzduhului mă pătrunde până la oase.
Norii pe cer, în noapte lasă umbre.
« Florin-Ion »
Voaluri de ceață -
infatuarea toamnei
pe nevăzute
« Manuela Munteanu »