Port o cămașă care ar fi putut fi a ta,
o cămașă ce are o palmă
care se plimbă de-a lungul liniei vieții,
pe care scriu ca pe o hârtie
« Iulia Dragomir »
Din scanteie in funingine
Ai fost si nu vei mai fi
Din abis in uitare
Cine te va mai pomeni?
« Octavian Popa »
Și o văd în mintea mea,
Cum dansează, cum zâmbește.
Strălucește ca o stea,
Pe podul norilor pășește.
« Mara Teodora »
Din care ascunziș de fantezii
Te-ai poticnit, tu, lacrimă curată
Cu chip de strălucire argintată,
În geana tristei mele poezii?
« Manuela Munteanu »
Datoria
Dacă iubești, căci vei iubi, fă-o cu inima ta, mintea nu are ce căuta în iubire, pentru c-ar fi doar închipuire, iar dragostea te vrea implicat total, nu parțial. Iubește și n-aștepta să fii iubit de persoana iubită de tine, iubirea n-are reciprocitate, este sau nu este și atât, în iubire nu-i dreptate, nici egalitate, este numai dăruire. Iubirea nu e nici capriciu, iubirea este sacrificiu.
Și e foarte important: oricât ai fi de șarmant, dacă nu poți fi cu persoana iubită, iubește pe cea care ți-a fost hărăzită, nu ești cu ea întâmplător. În dragoste fii răbdător, și nepretențios, iubirea să-ți fie de folos, iubește făr-a fi iubit, dăruiește făr-a cere mulțumire, iubirea este un dar, de aceea fii loial, căci iubirea, prin Destin saltă lumescul la divin. Iubirea, răbdarea și iertarea sunt armele cu care pleci pe drumul spre libertate, din labirintul tău cetate, dar fără iubire credința-i doar un cuvânt, o pală rătăcitoare de vânt. Fii atent, căci dragostea și iubirea-s diferite, deși par că se combină. Dragostea e vâlvătaie, este rug de foc, văpaie, iubirea este divină, izvor nesecat de lumină curată și necreată și nu moare niciodată. Dacă dragostea-i chimie, iubirea este poezie. Adevărata fericire e-n sentimentul de iubire, dorința de dăruire. Și cu-adevărat iubești când te gândești ce să faci să-i fie bine celui de lângă tine. Și sentimentul profund că pentru celălalt, ți-ai da viața oricând. Adevărata fericire este numai prin iubire, restu-i doar închipuire. Iar dacă dăruiești iubire și când te afli la necaz, ești aproape de trezire sau mai degrabă deja treaz.
Persoana iubită de tine e mai presus de oricine. Tot ce deții i se cuvine, inclusiv sufletul tău și viața ta când e la greu, iertarea ta de ți-a greșit, răbdarea ta de-a obosit, iubirea ta, la nesfârșit. Și dacă-ți vine greu a crede, iubirea-i tot ce nu se pierde, căci dincolo de tot și toate, iubirea-i mai presus de moarte. Iubirea este libertate.
« Nicu Hăloiu »
M-am întâlnit pe drum cu cineva
nestrăin de mine, eu străin de el
ce-mi poartă umbrele într-o desagă cusută cu ață albă
prin toate ungherele și căile care le calc
« gabrielaa »
Plângeți amanți! Zorii sfârșesc banchetul.
Niciunul dintre voi nu va fi mire!
Mult după cuvenita cumpănire,
Mireasa nouă va zvârli buchetul,
« Ovidiu Oana-pârâu »
Ploua și apa curgea prin tavanul zilei,
se prelingea,
iar eu stăteam întinsă în patul viselor,
simțindu-mă ispitită de apropierea unei dezlănțuiri,
« Iulia Dragomir »
de o mie de ori am îndrăznit să visez
prin geana plină de fluturi a ochilor tăi
mi-era interzis fierul încins al sărutului
« Manuela Munteanu »
Azi tăcută-i empatia ca firava lumânare,
Strâmbă, cumpăna dreptății nu e ca cireșii-n floare...
De ce oare-i diapazonul doar în pliscuri de bancheri
Iar orchestrele vând arii de satrapi și de hingheri?
« dorurot »