Ce liniște- i aici...
Nici cei mai mari pitici
Nu ar putea să- alunge
Tăcerea ce ne- împunge.
« Ina M. »
Arena
...
N-am știut din vreme că lumea-i o arenă
în care se confruntă mai toți cu fiecare,
« Nicu Hăloiu »
Mai poți să fii același ins ce-și cată
Prin sipetul uitării devenirea,
Când ai simțit din plin că răzvrătirea
A fost un moft lipsit de judecată?
« Ovidiu Oana-pârâu »
Nu-s excrescența evului cel nou
...
Nu-s excrescența evului cel nou
Câtă vreme-s om și nu sunt bou,
« Nicu Hăloiu »
Din pământul care ne-a rodit
Am făcut și gropi și adăpost.
Eu o viață- ntreagă am muncit
Pentru steaua fără nici un rost.
« ilie scarlat »
Sonetul CXLVII (doar pârâu…)
Zicere:
Dacă mă strigi cu numele tău
« Ovidiu Oana-pârâu »
Sunt tânăr și- ndrăzneț cu fapta,
Răspund, atunci când mă întrebi,
Am umerii destul de largi
Să port povara multor trebi.
« ilie scarlat »
Tu nu auzi apele
Cum curg spre severa așteptare
A mării?
« ilie scarlat »
Am găsit această frunză
Acolo unde copacul a căzut în genunchi
Și a încremenit în crusta erelor,
Cu fruntea către ciclopii imensității.
« ilie scarlat »
Vizitatorul
...
Adesea vii tiptil, să nu te simt,
Să nu te-aud, să nu te pot vedea,
« Nicu Hăloiu »