Românaș, copil de brav,
Lasă casă, lasă munte,
Vino, luptă, sări în frunte
Și fii liber, nu tot sclav.
Susţii că Iuliu Cezar mânca des murătură?
Stupidule! Citeşte în pravila Moldovei.
Ce? Slav e rădăcina ceaslovului şi-a slovii?
Şi morcovii-s dactilici! Curat caricatură.
Tăcuta inocență a ignoranței.
Câte anulări consecutive, sentimente greșite.
Ai privit muntele, râul, norul.
Fetele frumoase s-au pierdut în grădină, în spatele crizantemelor mărețe.
Erau oameni curajoși.
Dar nu se lăudau cu asta.
Termometrul s-a spart, mercurul s-a împrăștiat.
Când am ajuns la graniță, ne-au oprit.
Și iată-ne aici,
fără bagaje,
dar cu o lună atât de frumoasă!
Am visat la o lume mai bună.
Morții nu se mai întorc niciodată,
dar nici cei vii nu se mai întorc,
devin și ei asemeni celor morți.
Câteodată, îi aducem înapoi în amintire
M-au îmbătat bețivii, m-au îmbătat și pace!
Și n-am doar ce le face!
Și mă trezesc buimac, privind cum alții beu.
Ah! Numai ei să beie? De ce? Să beu și eu!
Lasă-mi această margine
de lume
graniță ultimă spațiu incert
atât cât să nu lunece
Se condensase tăcerea
de jur împrejuru-mi
asemenea unor ziduri de sticlă
era război
Iată vine
de peste noi parcă
deși stârnit din temerile noastre
cele mai ascunse