Timp ars de frig
ceață prin păr
devenit ori
brumă pe buze
Parcă s-au săpat morminte
sus
deasupra caselor
mai sus
Cețuri se aprind fumegos
între noi
deși foarte aproape unul de altul
părem a fi
Bate o lună plină de altă lume
un viol magnetic ce înfioară
până dincolo
de adâncuri
Orașe necunoscute
prin care am umblat ca prin vis
uneori
în zare se zărea marea
Râuri ascunse într-o neagră plutire
pe sub somn
ne răpesc îndurarea timpului
într-o pieire neînțeleasă
Noaptea mi se deschide
răsturnată
sub pași
ca o stradă pustie și largă
Pustie lucrare
alunecare a nemișcării
se prelinge umbra umedă a igrasiei
prin simțăminte
Călare pe propriile umbre
bine înfipți cu pintenii
în coastele orgoliului
trec mereu
Cimitirul de greieri
își plouă
tăcerea singurătatea pustiul
în părul meu