Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele
celor trei Grații
luați-l, legați-l
Am început să fiu
atunci pre cînd am început să văd,
copil fiind, pe omul viu
cum îşi transformă trupul în Irod.
iarnă grea geroasă
câteva vrăbii se adună
la ușa înghețată
împart cu ele
între glorie și nimic
exersează orchestra șoarecilor
oricum iarna mea este suportabilă
Trupul tău curge printre mâinile mele,
se revarsă ca un dulce rău de semințe.
Și trupul tău mă inundă
cu sânge și soare, și ziua mea
În locurile copilăriei tale
viețuiește strâmb un pom fară rod
în locul copilăriei tale
.., 0, Musik der Kräfte!
Rainer Maria Rilke
Pădurile arhaice vestesc departe,
... drumul întoarcerii nu-l mai știu ...
Lucian Blaga
... ein dunkles unverwundnes
grausames Etwas ...
(Rainer Maria Mike)
Robind-o-n lanțuri după lupta-ndelungată,
semeț ai poruncit de aur colivia
să-i fie și-ai știut că-n suflet niciodată
mai fără margini n-o să-ți crească bucuria.