Cei ce pot face rău, dar se abțin,
Care nu fac ceea ce par să facă,
Și care mișcă inimi, dar rămân
Așa trăiesc, crezând că-mi ești fidel,
Ca soțul înșelat; iubirea poate
Părea reală când nu e defel:
Privirea-aici, inima-n altă parte.
Fă răul cel mai rău să scapi de mine,
Căci ești pe viață proprietatea mea,
Iar viața cât iubirea ta va ține,
Fiindcă depinde de iubirea ta.
Își laudă nobilitatea unii,
Alții îndemânarea, forța, traiul,
Hainele alții,chiar urâte, șoimii
Urăște-mă când vrei, chiar de acuma,
De-acum, când mă respinge lumea toată;
Fă să mă-nclin, poți înrăi fortuna,
Dar nu mă păgubi încă odată:
Să spunem că mă lași fiindcă-am greșit,
Și eu greșeala o voi explica.
Zi că sunt șchiop , iar eu șontâcăind
Voi merge, la ce spui n-oi obiecta.
Când să mă desconsideri vei pofti
Disprețul tău făcându-mă să-ndur,
De partea ta și contra mea voi fi,
Probându-ți cinstea, chiar de ești sperjur.
Adio-ți spun, ești prea scump pentru mine,
Cât ești de valoros tu știi de fapt.
E privilegiul tău să pleci în fine;
Contractul meu cu tine-i terminat.
Să fi fost versul lui de vină oare,
Magnific către tine navigând,
Că gândul meu în creierul meu moare,
Care îi e și leagăn și mormânt?
Politicoasă, limba mea se-abține,
În vreme ce bogate compilații
Te laudă meșteșugit, în rime
De muze inspirate și de grații.