În realgar, în șoricioaică pură,
În orpiment, în var și în sulfat,
În plumb fierbinte, să se facă zgură,
În smoală, în leșie de-nmuiat
Nu-i zel ca la înfometat
Nu-i omenie ca-n dușman
Nu-i gust ca-n fânul mestecat
Nu-i cart decât când dormi buștean.
Falsă splendoare, prea scump giuvaier Rău efectiv, blândețe fără har,
Aspru amor, ca pulberea de fier,
Numele tău e propriul meu calvar,
Călău șarmant, al inimii tâlhar,
Iubiți atâta cât puteți
Petreceți, beți de sărbători,
Căci nu veți fi nici mai deștepți
Nici mai puțin cu capu-n nori.
Baladă cu același înțeles1
în vechea limbă franțuzească
Ci2 unde-o fi Sfântul Părinte
Se-ncheie-aici diata mare
Cea a sărmanului Villon.
Veniți cu toți la-nmormântare,
Chemați de-al clopotului ton,
Balada bunei învățături pentru cei ce ce duc o viață păcătoasă
de Francoys Villon
Fie că predici în minciună
Trișezi la cărți sau furi la zar
BALADA SPÂNZURAȚILOR
Frați oameni care după noi veți fi
Nu ne priviți cu inima-mpietrită
BALADA FEMEILOR DIN PARIS
Chiar dacă sunt cu gura mare
Florentine, venețiene,
Eu sunt Franҫoys, cam derbedeu,
De prin Paris- Pontoise sunt eu1,
Și-n ștreang afla-va gâtul meu
Cât poate fi curul de greu.