Însă lacuri sunt aici, în care
chipuri de naiade de pe mal,
ca-ncâte, strâmbe zac în val;
și-s aleile prin palimare
Simți cum nu-i nici o cărare
să-nceteze și să stea;
de pe calme scări, ușoare
cad cărările, atrase
Zei pe lângă-alei și pe terase,
niciodată zei crezuți deplin,
care-mbătrânesc în șiruri trase
drept, cel mult Diane blând atrase
Și natura – augustă și de parcă
ar răni incert hazard stingher,
regilor din legi le lua, să-ntoarcă
fericită pentru tapis vert
De-audierea regilor deoparte
și iazuri și-eleșteie înrămate
ținute sunt. Sub valuri stau ca moarte,
și Monsenior oricând pe-alături poate
Prins de-alei, de-o parte
și de alta, blând,
urmărind vreun semn, departe
iar și iar ducând,
Din domoale destrămări fluide
urcă parcurile ne-ncetat;
cu poveri de ceruri sus, solide,
ce, durând, dintr-un trecut răzbat,
Jardin des Plantes, Paris
Sub teii turcești de la marginea ierbii, în floare,
Sankt Petesburg
Când pe negrii-acei trăpași, călare,
(zvelți, din hergheliile Orlov) –,
Din orașul dens, mai cuminte,
ar dormi, visând înalte terme,
duce-n febră drumul de morminte;
și ferești din ultimele ferme