Paris
Uneori, când seara (nu-i ciudat?),
clătinând din cap, se-opresc deodată
Se obișnuiseră cu el. Dar când
o lampă-a fost adusă, dintr-o dată
în slaba ei lumină tremurată
străinul mai străîn a fost. Curând
Așa cum praful, parcă din pustiu
stârnit în dimineți, la întâmplare,
prin colțuri unde totul vag apare,
se-ncheagă dintr-o dată-n cenușiu,
Tu nu știai ce-i gloata.
Străinul oricând
găsea cerșetori de îndată.
Ei golul din palmă și-l vând.
Tac și ei, căci zidurile toate
smulse sunt din simțurile lor,
și vin ore-n care se mai poate
să-i pricepi, și-apun ușor.
(Dijon)
Se-nchide mănăstirea părăsită
în jurul curții, ca o rana, iar.
Stă firesc la catedrală, iată,
pe imensa treaptă, lângă-o roză
de vitralii, cu un măr în poză,
fără vină pururi vinovată
Stă uimit la catedrală, iată,
pe abrupta treaptă, lâng-o roză
de vitralii, și de-apoteoză
ca-ngrozit, ce, tot crescând, deodată
Urcă cu greu pe povârniș, lividă,
lipsită de nădejdi și de povață;
dar când matroana-naltă și gravidă
cu gravitate îi ieși în față,
Niciodată până la sfârșit
cu tăgadă n-a putut s-o țină
să-și slăvească dragostea curată;
și-a căzut la cruce, -nveșmântată