Sapă în viețile intime
Ale nefericitei noastre măști
(Sihăstrie fără sfârșit),
Lingușește zeloasă
Ai închis ochii.
Se naște o noapte
Plină de găuri false,
O, frumoasă pradă,
Glasul nopții,
Mișcările tale
Instigă febra.
Precum ciocârlia șerpuind
În vântul voios prin tinere pajiști,
Brațele te știu ușoară, vino.
Era o noapte urbană,
Trandafirie și sulfuroasă puțina lumină
De unde, ca dintr-o mișcare a umbrei,
Părea să se înalțe o formă.
Am pierdut tot din copilărie
Și nu voi mai putea vreodată
Să mă uit într-un strigăt.
Timpul e mut între trestiile încremenite...
Departe de maluri rătăcește-o canoe...
Obosit, sfârșit e vâslașul... Cerurile
În vene duc morminte aproape goale,
Ancoră la galop dorința,
În oasele mele îngheață piatra,
În suflet regretul surd,
Acum când năpădește mințile tulburi
Cea mai crudă milă din pământ și sânge,
Când fiecare bătaie de inimă măsoară
Tăcerea atâtor morți nedrepte,
Strivim, vai, chinu-n van, căci lasă urmă
De ac de scorpion, ce n-o vezi, dar
E plină de-un amar ce-n suflet scurmă.
Pot și neînsemnate lucruri chiar