in traducerea lui Aurel Covaci:
in traducerea lui Aurel Covaci:
O, care-i raul crund al batranetii,
in traducerea lui Aurel Covaci:
Natura-i vesnic cea mai buna mama,
Oricat de schimbator e chipu-i sfant;
Gustarea-i sfârșită și vinu-i băut,
Iar doamnele par încălzite;
Își saltă-ndraznețe corsajul căzut
Și cred că-s puțin cam pilite.
Azi, în loc de tinerețe,
Simt curajul clocotind;
Brațele-mi, mai îndrăznețe,
Trupuri și mai zvelte prind.
De douăzeci și patru ore
Îmi aștept eu fericirea.
Mi-o vestește cu-o ochiadă.
Dulce-i scapără privirea.
Domnul zise către diavol:
Da, mă cam repet. Și ce-i?
După soare, făcui stele.
După boi, făcui viței.
Spre glorie-n veci nepieritoare.
Făcui om, leu și bou și soare
Vițel, maimuță, mâță, stea...
– Doar pentru bucuria mea.
E prea târziu ca să-mi surâzi.
Suspinele sunt prea târzii.
De mult e moartă dragostea
De care n-ai voit să știi.
Doamnele-astea știu poeții
Să-i cinstească, tot mereu,
Într-o zi, să vin la masă
M-au poftit cu geniul meu.