Sărutări furate noaptea,
Date, noaptea, înapoi –
Sufletul care iubește,
Fericit îl faceți voi.
Îmi înfloresc în minte
Icoane de demult –
Ce-ți tremură, iubito,
În voce când te-ascult?
Prin pădure-n raza lunii,
Ielele călare toate
Le-am zărit: sunau din coarne
Și din clopote-argintate.
Nu te teme că trăda-voi
Lumii dragostea-mi senină,
Când de farmecul tău gura
Cu metafore mi-e plină.
Din iarbă mă priviră
Albaștrii ochi de mai –
Duioase viorele –
Mănunchi le adunai.
Și dacă vrei să iei aminte,
În toate cântecele mele
Zărești un drac frumos de fată,
Ivindu-se mereu din ele.
Poftele când le-nfrânam,
Îmi părea ceva divin,
Dar când nu prea izbuteam,
Zău, mă bucuram din plin.
În pădure-nmugurește
Feciorelnic, amețit;
Soarele zâmbind vestește:
Primăvară, bun sosit!
E fluturele-ndrăgostit de trandafir
Și nu se satură în juru-i să tot zboare,
Fiind el însuși gingaș și duios
Împresurat de razele de soare.
Înnoptate căi străine,
Suflet bolnav, trup trudit,
Ca un balsam de lumine,
Dulce lună, te-ai ivit.