Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Ți-e dorința-nsângerată
Cu visuri înaripate
Ce se scurg lăsând o pată
De versuri ascunse-n șoapte!
-Dacă val de val se tot izbește
Și în calea lui tot intâlnește
Stânca dură care stă semeață,
Neclintită rămânând în față,
Și plouă, plouă, plouă, plouă,
Mărunt și des, degrabă vouă
Vi se deschid umbrele triste
De timp pierdut printre reviste.
Nu îmi ajunge-o viață-ntreagă
Să pot să simt, să las să meargă
Sufletul fără de regrete
În sentimente indiscrete,
Cu boboci pastel în suflet , două tufe de bujori
Au crescut în cântul ploii, simfonie de fiori.
Așteptam picuri- secunde strânse în mănunchi de zile
Ca să văd florile –bulgări, prospețime de copile!
Îngrijorare
Ce doare!
Oboseală cronică
Și frică...
Stele albe au surâsul razelor ce-au picurat
Din lumina soarelui care roua le-a uscat…
În mierea de aur strânsă pentru gâze zgomotoase
E izvorul purității strâns în marea de mătase.
Degete săgeţi spre cer se înfig într-un mister
Şi rămân acolo prinse, de bolta ca un cuier.
Mâinile mereu întinse (frânghii-n visuri neatinse)
Stelele-n cortina nopţii vor să-mbrăţişeze, strânse.
O,splendoare de lumină,
Numai tu ai marea vină
C-am ajuns să mă desprind
De pământ şi să depind
Lacul luna oglindește într-o noapte împlinită
De-ale viselor corăbii și puzderii stele-n sită
Se strecoară peste trestii, se preling până la apă
Unde s-a oprit sfioasă căprioara și se-adapă.