Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Oprește-te, să mai miroși o floare
Și uneori chiar să privești în zare,
Puțin răgaz în fuga ta prin viață
Acordă-ți, trecătorule și învață!
Interfața dintre două lumi...
Una aer, una apă...
Pe care să ți- o asumi?
Oare care te adapă?
Când puii mamei își iau zborul,
Tiptil, tiptil apare dorul
De vremea când erau acasă,
Când toți se așezau la masă
Luminată de un astru
Luna, becul cel terestru,
Luminează printre stele
Marea și visele mele!
Mica lumină
Din noaptea fără stele
A minții noastre.
Curaj delicat
Care pe munți ai urcat,
Tu ne- ai inspirat!
A înflorit salcâmul, mamă
Și un parfum îmbătător
O amintire pune- n ramă:
Copilăria...Ce mi-e dor!
De milenii spală malul
Apa mării înspumată
Și se urcă- n ceruri valul
Liber, cum n- a fost vreodată.
În noaptea rece cerul
Acoperit de nori
Trimite-n suflet gerul
Și te cuprind fiori.
Pisica toarce în culcușul cald al viselor
Când leneșul stă agățat de crengile vlăguite ale copacilor.
A fost furtună în zilele săptămânii ce a trecut
Și știu că mintea a găsit scăpare din tornadă , cum a putut...