Tu mi-ai adus otrava
care doarme
în cea mai albă şi cuminte floare.
Cu mâna ta mi-ai clătinat odihna
Am colindat azi-noapte cerul
în carul mare
şi am băut lumina ce picura din stele.
Flori de lumină cresc în mine, Doamne,
şi primăvara însoreşte
în fiecare zâmbet ce-l primesc.
Fără sfială mă îmbăt de flori şi de lumină
Dans une espace bucolique
ou tout était simple et clair comme la rossé,
la divinite fut révélée
par l’esprit de sagesse
Mon cimitière
c’est l’humanité scientifique, technologique,
entière.
Il y a des caveaux
L’enfance reposait dans son éternité sereine,
sortie du présent,
mais veillé par la postérité de tout instant
qu’elle avait embelli.
Criant, riant,
les garçon jouent dans la rue
des jeux bruyants,
tandis que les petites filles
Era o acalmie înşelătoare a veacului
care stătea să plesnească în pântecul meu de metal.
O fizionomie bătută cu biciuşca de fiziologii ale bolilor mărunte, familiare.
Dar cât mister până şi într-un herpes!
Realitatea unei bătrâneţi precoce
se strecoară în aromele ceaiului matinal
şi pustieşte senil zilele fără poezie.
Realitatea funiei din casa spânzuratului
Iată-mă la 1988 desfăcând o conservă
de carne de vită
de pe vremea proletcultismului.
Privesc înăuntru: