Poezii adaugate de nicu hăloiu

Devenire

Devenirea
...
Dacă prea tare durerea mă apasă,
Poate cine știe, e semnul de plecare

Nu plouase de mult

Nu plouase de mult
A plouat. Rece și mărunt,
Aproape tomnatic.
Câte-o pală de vânt

Sau poate...
Gata, ai coborât și te-ai născut, ți-au pus ștampila, ești de-al lor, vei muri și tu ca ei, căci asta-i soarta celor mici care s-au născut aici. Numai poate vreo minune să poată pe furiș a-ți spune tot ce trebuie făcut odată ce ești născut, să ieși cumva din lumea lor, lumea celor ce te mint să te țină-n labirint și să faci o viață tot ce vor. Să ieși nu este ușor, nici nu poți ieși oricum, deși au încercat destui crezând că au destulă minte, însă s-au pierdut pe drum într-un tărâm al nimănui, și sunt mai rău ca înainte. Sau poate vrei să rămâi, să-ți duci viața mai departe, să-ți duci viața ca pe-o cruce, neștiind unde te duce, căci fie viața cât de rea ea este Golgota ta și-o vei trăi întâmplător, la fel ca ale tuturor care n-au habar ce vor, dar căutând acel buton ce le va deschide poarta pe care vor intra cu sete, să găsească pe-ndelete acel strălucitor blazon ce poate să le schimbe soarta. Asta vrei? Asta dorești? Așa crezi tu că trăiești? Dacă-i așa, te-nșeli amarnic, drumul tău e lăturalnic, iar destinul ți-e zadarnic, degeaba te-ai născut aici, căci ești mort precum sunt morții, fir de praf în voia sorții și nu vei putea fi viu, fir de praf mânat de vânt care-și va găsi mormânt undeva într-un pustiu.