Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Cântați păduri, cântați izvoare
Cântați păduri, a vostră pribegie,
că v-au lăsat românii fără munți,
Ultima fotografie
Când ai plecat, mi-ai lăsat parfumul
cu care mă-mbătai de-atâtea ori,
Pustnicul
Bate cărările prin munţi
murmurând şoptit o rugăciune,
De se va trezi în mine Dumnezeu
De se va trezi în mine Dumnezeu,
El, ce oare ar găsi atunci să vadă,
Nu suntem frați
...
Români suntem, dar nu și frați,
ție, nu-ți sunt frate eu,
Acum
Tu mi-ai fost nesomnul nopților senine
în acei ani de foc ai tinereții mele,
De unde-ai știut tu, oare?
De unde-ai știut tu oare, că sunt același, de demult,
când la privirea-ți visătoare, eu îți rămâneam tăcut?
Când anii s-or duce...
(Sorinei)
Când anii s-or duce și noi n-om mai fii
Veniți să zidim minunate altare!
Veniți să zidim minunate altare,
pe care să-aducem jertfe și plângeri,
Îndrăzneala
”Fiți îndrăzneți cum am fost Eu”,
ne-a spus El cândva, de mult