Suntem un aluat cam rău
Pe-alocuri chiar angos
Ne ducem viaţa ca într-un ou
În căutare parcă de folos.
Steaua pe cer să lumineze
O floare ce se stinge-n suflet
E sângele din piatra care ţese
Doar amintiri fără răsunet.
Feerie de visare
Fără urme de răstimp
Mă alung în nepăsare
De ce-i grijă şi e ghimp.
Nu ştii, nu vrei, nu-ţi pasă
Deşi n-ai chip bonom
Dar laşi să pari frumoasă
Cu mintea de mormon.
Nu e nimic din ce te-aştepţi
Pe alocuri poţi da greş
Este o vorbă din cei înţelepţi
Să nu pui praful doar sub preş.
Natura zburdă făr`de sens
Crezând în reînviere
Dar mai e timp pentru revers
Iarna e fără de putere.
Pe alocuri, mai de vară
Fără gând de răzvrătire
O păstaie cam amară
Vrea să facă nemurire,
Cu nonşalanţă se revarsă
El timpul peste un trecut
Doar ce prezentul stă la masă
Căci viitorul a şi apărut.
Cutreierări de gânduri
Prin univers pustiu
Noianele de nimburi
Pândesc în purpuriu.
Nu există absolutul
Decât în Dumnezeu
Dar ne bazăm pe relativul
Şi în acela mă aflu chiar şi eu.