Cu ghiare de crivăţ şi noapte
Îmi zgârie vântul fereastra,
Petale de umbre necoapte
Mi-acoperă crinul şi glastra.
Sunt fante de vis din genune plecat
Călătorind pe o rază de lună,
Alerg pe tărâm de fiori fermecat,
Unde ielele toate se-adună.
Ruginiul se aşează pe floare
Galbenul moare pe frunze în chinuri,
Cerul se-mbracă în ternă culoare.
Rubiniul se topeşte în vinuri.
Te-ating pe cuvântul ce arde în flaut,
În tine alerg şi-n iarnă te caut,
Pe suflu depun frământarea-mi, de gheaţă
Ca fulgul de nea să prindă iar viaţă.
Tu ţară de vis, tu bucată de rai
De milenii te-ai aflat la răscruce
Furată de hoţi, din trei inimi vibrai
Dar toate purtau o singură cruce.
De-aici din depărtări străine
Iubită mamă azi te-anunţ,
Mi-e dor de casa mea, de tine
Şi-am să mă-ntorc, şi-am să renunţ.
Târziu mi s-a desprins din ochi neantul
Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe,
M-a refăcut din dor şi foc înaltul
Creându-mi visuri noi din suferinţe.
Răstignit pe fila cărţii
Îmi văd viii, îmi văd morţii ,
Mă închin la toţi îndată...
Viaţa mea nu-i fără pată.
De-ai şti cât doare dorul căteodată
Când aşteptarea plânge în poveste,
Că-n lumea mea, o lume demodată,
Am tremurat la orice mică veste.
O umbră de vis mă-nţeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Şi parcă se sting într-un somn infernal.