Dor tăcerile
ca sarea pe rană
și te macină
cum rugina fierul
« gabrielaa »
Cântarea mea nu vine din fluiere ușoare,
Ci dintr-o rană veche ce încă mă mai doare.
Nu scriu cu flori în plete sau zâmbete de vară,
Ci cu dureri adânci ce ard să nu dispară.
« Aurora Cristea »
Câștigul personal
...
Nu, după lovitura de stat
Nu, nu m-am schimbat,
« Nicu Hăloiu »
Privesc înapoi cu blândă îngăduință,
Cu ochi ce nu mai plâng, ci învăță speranță,
Din umbre tăcute, din întreaga ființă
Mă recompun din vise și substanță.
« Aurora Cristea »
Prin tumultul inimii, cu pas ușor,
Mă las purtat de-al gândului fior.
E-o căutare plină de lumină,
Ce schimbă-n zâmbet umbra cea senină.
« Aurora Cristea »
I feel like nothing touches me,
I feel like passing through the night,
Exquisite night but cold and long,
I feel like I can’t feel no more.
« adante »
Ești vântul ce vine-n miez de noapte
Mi-aprinde focul fără de hotar,
Un vis ce-mi scapă printre șoapte,
Un cer care în piept îmi e altar.
« Aurora Cristea »
Privesc înapoi cu blândă îngăduință,
Cu ochi ce nu mai plâng, ci învăță speranță,
Din umbre tăcute, din întreaga ființă
Mă recompun din vise și substanță.
« Aurora Cristea »
Careless Whisper
Ea sună la fel.
Așa o ascultam și când împietream în lumini multicolore,
și când ochii mei se vărsau albaștri în nedumeririle mute.
« Iulia Dragomir »
Când frica strânge-n piept o grea povară,
Și scrisul îmi devine primăvară
Mai merg încet pe drumul regăsirii,
Și-n suflet simt emoțiile firii.
« Aurora Cristea »