În mine crește-o vindecare lină,
Ca roua-n zori pe-o rană de pelin,
Se-așterne-n piept o liniște senină
Ce-mi spală dorul fără de alin.
« Aurora Cristea »
Motto: Ușile spre ieșire dispar, când te complaci prea mult într-un loc.
Nu-l cunosc pe Asim.
Dar am aflat că a fost prins într-o dimineață cu nisip fierbinte,
« Manuela Munteanu »
Propteam în priviri cerul albastru
și inima zări sclipirea
care străpungea timpul acela.
Se azvârli deodată dezbrăcată de trecut
« Iulia Dragomir »
Două cuburi de gheață
stăm unul lângă altul
unul peste altul
nu ne e frig, ne e bine
« gabrielaa »
Un pas nespus, mă apasă,
Un cuvânt făcut, mă atacă,
Un cântec frânt, mă inspiră,
Un dor purtat, mă cară.
« Marian Olimpiu »
Sau poate...
Gata, ai coborât și te-ai născut, ți-au pus ștampila, ești de-al lor, vei muri și tu ca ei, căci asta-i soarta celor mici care s-au născut aici. Numai poate vreo minune să poată pe furiș a-ți spune tot ce trebuie făcut odată ce ești născut, să ieși cumva din lumea lor, lumea celor ce te mint să te țină-n labirint și să faci o viață tot ce vor. Să ieși nu este ușor, nici nu poți ieși oricum, deși au încercat destui crezând că au destulă minte, însă s-au pierdut pe drum într-un tărâm al nimănui, și sunt mai rău ca înainte. Sau poate vrei să rămâi, să-ți duci viața mai departe, să-ți duci viața ca pe-o cruce, neștiind unde te duce, căci fie viața cât de rea ea este Golgota ta și-o vei trăi întâmplător, la fel ca ale tuturor care n-au habar ce vor, dar căutând acel buton ce le va deschide poarta pe care vor intra cu sete, să găsească pe-ndelete acel strălucitor blazon ce poate să le schimbe soarta. Asta vrei? Asta dorești? Așa crezi tu că trăiești? Dacă-i așa, te-nșeli amarnic, drumul tău e lăturalnic, iar destinul ți-e zadarnic, degeaba te-ai născut aici, căci ești mort precum sunt morții, fir de praf în voia sorții și nu vei putea fi viu, fir de praf mânat de vânt care-și va găsi mormânt undeva într-un pustiu.
« Nicu Hăloiu »
Khaiam-euri
...
Eu știu cum eram când beam
Iar ce spun alții despre mine
« Nicu Hăloiu »
toate cheițele-s –ntoarse
după marele ceas apocaliptic:
dintr-o dată,
piețele se prăbușesc;
« Anisoara Iordache »
Din vârful unui minaret vestit
Scăldat în iz de violete
Alene se ivește un gând șoptit
De-a pururi închis într-o pecete.
« Nori Jeler »
La fel ca tine
...
Plecat-ai la cer în mijloc de noapte
Ai spus că nu poți lupta mai departe
« Nicu Hăloiu »