În pasul toamnei-ai mers prin suflet
Venind spre mine cu-al tău umblet
De mi-am compus o rugăminte
Ca să nu-mi tulburi cele sfinte.
« Aurora Cristea »
Eu cred ca esti o mare fara tarm.
Eu cred ca sunt un zburator in drum spre stele.
Le vad in tine reflectate si-as putea,
Plonjand in mare sa ajung la ele.
« adante »
În suflet viu și-n dor de seară
În strofa mea din vis ce zboară
Mai simt tăcerea din cuvinte
O armă albă-n cele sfinte.
« Aurora Cristea »
Cum scrii despre iubirea ce te frânge,
Când glasul tău se stinge în tăcere?
Cuvântul tău pe tâmplă nu-ți ajunge,
Și nu răspunde decât cu durere.
« Aurora Cristea »
Te caută-n oglindă cu margini de tăcere,
Unde se frânge timpul c-o șoaptă de durere.
Se-aude cum suspină o clipă care moare,
Și-n ea tresare gândul cu vechea lui chemare.
« Aurora Cristea »
Ce foşnet sec e în grãdinile îmbãtrânite!
O frenezie a unirii i-a cuprins pe fiecare
Nu mai distingi de-i vânãtã, urzicã sau e floare,
Aceeaşi mascã verde pe chipuri adormite.
« osiris »
Cum îți ierți inima, când bate în tăcere,
Când nu găsește drum, nici rost, nici mângâiere?
Când poartă înapoi regrete fără nume
Și vrea să fugă-n vis, departe de lume?
« Aurora Cristea »
Să știu că pot e cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat în viață
sau poate alta doilea
primul a fost să cunosc iubirea
aceea iubire despre care scriu poeții
« gabrielaa »
În tine zac memorii fără nume,
Cu pași pierduți prin vechile albume
Te cheamă-n somn cu glasuri din trecut,
Și lasă-n suflet iar un dor tăcut.
« Aurora Cristea »
Un strigăt din suflet se rupe-n tăcere,
Cuprins de o teamă ce nu se mai cere,
În piept răscolit de dureri neauzite,
Se zbate-n chemări și-n tăceri nesfârșite.
« Aurora Cristea »