Uneori rădăcinile cresc în sus
se duc adânc în carne și simțiri
până umplu golul dintre celule
și umplu mintea
« gabrielaa »
Romanța unui anotimp, pudrat
Cu întâmplări grozave de iubire,
Îmi scrie cu fiori pe amintire
Și-mi mângâie tristețea c-un oftat.
« Manuela Munteanu »
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
« Bogdan »
Apa lin curge prin izvoare
si ne ajuta la corecta informare.
« Bogdan »
timp
umbrit
de forța
destinului-
« Anisoara Iordache »
În ochi c-o-albastră vară plângătoare,
Așteaptă lângă scrinul cu povești
Și parcă înnorări dumnezeiești
Îi scutură pe aură ninsoare.
« Manuela Munteanu »
La intervale egale de răsuflare,
în tandem cu pașii reali ai inimii mele,
număr cuvintele cele măsurate ale ceasului.
« Manuela Munteanu »
un martie aspru
aduce la streșini
al rândunelelor tril.//
anotimp al bărbatului
« Anisoara Iordache »
E-o liniște ce-ți frânge-n palme gândul.
Se-aude numai clipa-n picătură,
Sărut apos al timpului, pe gură,
În cuantice singurătăți, de-a rândul...
« Manuela Munteanu »
Femeia e o rază
Desprinsă dintr-un astru,
Ce-a coborât să vază
De cerul cel albastru
« Mihai Manolescu »