De facto
...
N-aș putea spune că-s negativist
deși nu cred în omul pozitiv
« Nicu Hăloiu »
Doar orașul oarecare
...
În orașul oarecare
În care cândva m-am născut,
« Nicu Hăloiu »
Miros de mir
...
Simt uneori miros de mir,
Și-l trag cu nesaț în piept,
« Nicu Hăloiu »
Azi
...
Vreau să fiu treaz când mă strigă zorii
Să le-aud glasurile albe,
« Nicu Hăloiu »
Mărunțișul
...
Îl vedeam la colț de stradă
Tot în papuci și ăia rupți,
« Nicu Hăloiu »
Împinge viața care triumfale,
Dar, între rugăciune și blestem,
E pasul imprudentului boem,
« Manuela Munteanu »
DORINŢE
Să mă urmezi
i-a spus copilul soarelui
« Croitoru Evelyne Maria »
Femeia-și întorcea zuluful moale,
Pierdută, parcă,-n vaste nostalgii,
Dar gândurile ei purtau răscoale
Pe-o culme a lumeștilor urgii.
« Manuela Munteanu »
prinzând din zbor
pălăriile cu moț ale sunetelor,
perseidele
alunecă ușor din starea de veghe
« Anisoara Iordache »
Tresar noiane de amintiri,
Din cufărul sculptat în lacrimi,
Îmi întreb inima ,,hai, zi-mi!
Mult mai dăinui-n mănăstiri?’’
« Cornelia Cristea »