Lupta
...
Popoarele se vor trezi. Și ce-ar putea apoi să vadă
Decât multa-i goliciune a lumii ce stă să cadă?
« Nicu Hăloiu »
Scheletul
Sunt prizonierul vocilor de gheață
Ce îmi vorbesc cu aer șfichiuit
« Vasile Șerban »
Vezi clipa asta, cu-ndoieli spoită,
Prea lacomă să-ți ia seninul frunții?
Se pare că te-ai rătăcit de munții
Din profunzimea ei nemărginită...
« Manuela Munteanu »
Ce știi tu, suflet, de taina lumii mari?
De dorurile aprinse, de visurile tari?
Când noaptea cade grea, și stelele se-ascund,
Tu cânți o melodie, pe aripi de vis prund.
« Andrei V. Mocanu »
Au crescut copacilor mâini
ce uneori știu cânta,
alteori să mângâie știu
una, doua, sute
« gabrielaa »
Esența
A fost un timp de neoprit
când ochii-n luciu s-au oprit,
fixând prin toate marea
« Iulia Dragomir »
Filmele din țara mea:
...
Munca lor, e-un fel de parodie,
Plătiți să stea, de statul eșuat,
« Nicu Hăloiu »
Impostorul
Condamnatul ideal, fără nume, fără gânduri, doar născut să se supună
Într-un univers ce-mi pune pe cântarul nemuririi sufletul de muritor,
« Vasile Șerban »
se spetea să ajungă în iad
scrâșnea a disperare după ruleta rusească
testa o fascinație pentru ultima modă a rizibilului
uneori se mințea cu o retorică veche și galbenă
« Manuela Munteanu »
Cândva, pe când curgeau sonore,
Ispite dulci, secundele din ore,
M-am înfruptat cu mâinile din viață,
Furând splendori chiselei cu dulceață.
« Manuela Munteanu »