Mica lumină
Din noaptea fără stele
A minții noastre.
« Ina M. »
Să stăm înc-o clipă aici:
Sunt stâncile albe şi calde
Scoicile-întregi sunt doar mici
Şi-absurdul pare departe.
« Dunare »
”O tempora, o mores”!
...
Sunteți tineri și puternici
Recunosc, e vremea voastră,
« Nicu Hăloiu »
Pretextul
...
Mă-ntreb insistent: să-ncerc a lansa
O carte dintre cele scrise de mine?
« Nicu Hăloiu »
La terasa amurgirii, infinitul meu bizar
Mă intreabă cu iubire de prezentul abisal.
Dramaturg al ființării, îmi vorbește rar și plin,
E portocalie zarea, soarele se varsă-n vin,
« Iulia Dragomir »
Stau închis intr-o lume
în care propriile mele întrebări
se lovesc de pereți tulburi
și sună întotdeauna a gol
« gabrielaa »
Hoinarul
...
Ce-ai vrea să-ți iau de ziua ta?
M-a întrebat vântul hoinar
« Nicu Hăloiu »
Ne-am frânt într-o mie de bucăți
fiecare bucată strigă în noi
neputința,
dorul de doi,
« gabrielaa »
discuții aprinse pe marginea drumului
temperează dezlănțuirile;
din jobenul birjarului, țâșnește
un iepure lunar, aidoma fulgerului;
« Anisoara Iordache »
Poteraș cu ochi ca iarba,
Puși la umbra de sub gene,
Lasă căile codrene
Și sulemenește-ți barba,
« Manuela Munteanu »