Săltau perechi
După un cântec
Foarte vechi,
O, foarte vechi!
Ieşi turtit de sub pântecele nopţii
urci dealul într-o ceata cu salcâmi
acompaniat inutil de rugăminţile Mamei
să te laşi în sfârşit de alcool
Secol feroce,
rar minte şi trează –
misionari de ocazie
proliferează
Destul! am locuit nenumărate corpuri –
chiar dacă spiritual ar vrea
o altă metensomatoză,
Tâmpit de dans, cu părul încleiat şi duhnind
de toate scursorile,
ursul visează la Ursula.
Nici despre voi nu se va şti nimic,
puteţi sfârşi în linişte, oricum –
voi abia pregătiţi leagănul unei
alte civilizaţii, de pe acum
O clipă mâinile ni s-au atins involuntar
– aglomeraţie de seară, maşinile-s etuve –
puţin suspect şi reciproc ne cerem scuze
doar spre oriunde mersul
Am devenit și eu bătrânul înțelept,
nu mai regret, nimic nu mai aștept,
mă las purtat de ziua care vine
și tuturor le spun că-mi este bine.
Sufletul greu nu avu timp a mai vedea,
cade în vis, cade în cer - dus de neant,
îngerul meu, demonul meu, pierderea mea,
poate auzi doar un ecou stins delirant.
dumneavoastră ați trecut în fugă
dumneavoastră ați uitat — se poate —
dumneavoastră care dați din umeri
dumneavoastră care dați din coate