ERO...tu mi-ai rămas în gând,
un nume incomplet de gară,
și uite, anii trec pe rând
pierduți în fumul de țigară,
am început să merg pe muchia stelei
și urcam timp de un veac
coboram timp de o respirație
atingeam cerul o zbatere de clipă
am înfipt degetele în nisip
fără să știu ce caut
am scormonit în inima lui
și am rupt fără să vreau
Pe mine mă privește în noaptea asta cerul
și fiecare stea e-o notă dintr-un cânt,
îmi pare că pământul rescrie-o melopee
într-un acord firesc, cu degete de vânt.
Dispare derizoriu un anotimp albastru,
de inimă-agățate actinii stau de veghe,
un val cădelnițează liturgic un dezastru
și marea în adâncuri ne-a înghițit, pereche.
Un punct comun cândva, iubirea,
a-ngemănat două destine-
un Tu de-un cromatism aparte,
un Eu pierdut printre ruine.
Furtuna ne-ntreruptă de-astă noapte
a smuls din noi tot ce era de spus,
cuvantul nu mai râde, ci se zbate
pe-o palidă hârtie, descompus.
privesc în oglindă
și mă intrigă
tristețea agățată de colțul gurii
Mă irosesc prin vorbe adesea fără sens,
mai sap o buruiană adânc, la rădăcină,
într-un context retoric, absurdul e imens,
căluș am pus revoltei și totul e rutină.
fericirea se ascunde într-un pas
un pas ezitant
din spate trecutul ți-a prins glezna
în cătușa Amintirilor