Ca un leșin se arată forța,
ca un pat pe care adoarme altcineva
înverzirea și creșterea frunzelor este.
Piatră fragedă, piatră gingașă,
moale piatră ca un râu,
tu ai fost să-mi fii mireasă,
ștreang la gâtul meu dintâi.
Trece o aripă deasupra
cât aproape toată vederea de mare.
Urlă iarba și șoarecii de câmp,
plesnesc în sudoare cristalele de sare.
[ Gânduri ]
*
Desigur m-ai greșit c-un ochi mai mult
lăsat la mine-n întunerec
de văd cu el de mai demult
cuvântul greu cu care ferec...
Scriere este totul.
Peștele e literă
în alfabetul mării.
O frază sunt păsările-n zbor.
La început când încă mai purtam
pe suflet coaja de var a sufletului
credeam și speram
iubind să fiu iubit.
L-am bătut pe vulture pe pana lui
cu crivățul cuvântului eu l-am bătut
să stea în aer locului
văzut și nevăzut
Te-aș alunga și te-aș disprețui
de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi.
Te-aș plânge argintiu și gri
cu plânsu-mi.
Ca o veste grabnică s-a spart geamul
prin care privirea mea trecea –
cu ochii goi văzînd un cerb, văzînd elanul
vederea mi se-nsîngera.