Ciorăpeii de mătase,
Frac, manșete manierate,
Vorbe dulci și dulci bezele –
Dar n-au inimi, din păcate!
Prin fața casei tale
Când trec în fapt de zori,
Mă bucur atâta, copilă,
La geam să te văd uneori!
M-am chinuit adesea
Amar, necruțător,
Cu dragostea lor unii,
Ceilalți cu ura lor.
Când iubești întâia oară,
Neiubit chiar – ești ca-n rai.
Neiubit a doua oară
De iubești – ești un năuc.
Lecții și bune povețe îmi dară,
Stimă și-onoruri din cale afară.
Bine-ar fi, cum ziceau, să-am răbdare,
Ca, prin protecții, să-ajung un om mare.
Zvon ușor, mângâietor
Sufletu-mi străbate.
Sună, cânticel de dor,
Sună hăt-departe.
A fost un rege-n vârstă,
Cu suflet greu, cu păr de nea.
Și bietul rege-n vârstă
O soață tânără-și ia.
Văd în codru cum sub lună
Zânele gonesc călare.
Zurgălăi aud cum sună,
Sună corn de vânătoare.
Prin pădurea visătoare
Când mă plimb pe înserat’,
Drăgălașa ta făptură
Mă-nsoțește ne-ncetat.
Stă-n tăcere țărmul mării
Și se lasă-adânca noapte.
Luna iese dintre nouri,
Vânturile-și spun în șoapte: