Zăresc pescărușul cum zboară,
Cu pene argintii,
Deasupra negrelor valuri...
Înaltă e luna-n tării.
Duduia stă la mare,
Mâhnită de nespus.
A-nduioșat-o tare
Al soarelui apus.
Toba s-o bați și să nu fii fricos.
Vivandiera sărut-o ades!
Toată știința din lume-i aci,
Ăsta-i al cărții adânc înțeles.
Bard german! Să faci să sune
Libertatea noastră-n cânt!
Sufletul să ni-l cuprindă,
Înspre fapte mari să tindă,
Mi-e sfârșitul iminent,
Deci să-mi fac un testament.
Creștinește, vreau cu danii
Sa-mi căpătuiesc dușmanii.
Pilde alese, sfinte,
Nici un rost acuma n-au
Blestematele probleme
Tu rezolvă-le pe șleau.
Un brad stă singuratic
În nord cu vârfu-n nori.
Adoarme-n glugă albă
De ghețuri și ninsori.
Îți trimit de dimineață
Viorele-mbătătoare;
Seara vin cu trandafirii
Rupți în amurgit de soare.
În saloane de pictură
Vezi pe omul care-a vrut
Ca să lupte cu bravură,
Înarmat cu lance, scut...
Unde sunt, mă înconjoară
Bezna neagră ca un hău,
De când nu-mi scânteie, clară,
Flacăra din ochii tăi.