Unde sunt, mă înconjoară
Bezna neagră ca un hău,
De când nu-mi scânteie, clară,
Flacăra din ochii tăi.
Umbră-i dragostea, sărutul,
Viața chiar – ce minunat!
Crezi, neroado, că rămâne
Totul veșnic, neschimbat?
Tu buzele mi-ai sângerat,
Tămăduiește-mi-le dară.
Nu te opri din sărutat
De n-ai sfârși până diseară.
A primăverii tristă petrecere-a-nceput:
Sălbăticita ceată de gingaşe fecioare
Aleargă-n aiurire, bocind rătăcitoare,
Cu sânul gol, cu părul în aer desfăcut:
Traducere de Ștefan Octavian Iosif
Traducere de Ștefan Octavian Iosif
Sar din somn:”Azi, oare vine?”
Zorii-s la privaz.
Murmur seara-ntre suspine:
N-a venit nici azi.
Păduri și cîmpuri se-nvesmîntă
Cu flori, - s-a desprimăvărat...
Voioasă ciocîrlia cîntă
Sus, în văzduhul fermecat.
Pe-Aleea Teilor, frumoaso,
Și nu-mi faci semn, – m-ai compromite
Când mai târziu vom fi acasă
Cu toate fi-vor părăsite.
Pe-o dimineață strălucită
Trec prin grădină trist...auz
Cum florile șoptesc, suspină...
Eu însă rătăcesc ursuz.