În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.
oceanele lumii se despart
ȋntr-o apă de ploaie
în ciuda furtunii
un gând se îndoaie
conviețuim deficitar
pe o planetă de mortar
privit din alte perspective
În suflet ros,
În gând pios,
Când ne rugăm
porumbeii sunt în stare de șoc
se dau cu vârful ciocului
de oglinda dintre noi
Sub genele-apretate de vântul molcom, greu,
L-a-nchis pentru o clipă pe bunul Dumnezeu
Şi totuşi a călcat-o cu iarna în copite.
Mă uit în oglindă
Îmi place ce văd
Dumnezeu s-a decis
Şi face prăpăd
Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi crește în odaie,
De rouă şi de ploaie.
pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –
murim de sete
Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvăţat dorinţa de a fi –
Îmbolnăvirea sinelui de mine.