Se ceartă-n mine două firi,
una mai veche, alta nouă,
în versul meu n-ai ce s-admiri,
acum e soare, acum plouă.
Sapho se uită și râde mulțumită
școlile de poezie s-au desființat
azi toți scriu mai bine decât atunci când ea inventa versul
când inventa iubirea liberă de prejudecăți
Pe când Unul se umflase în bășica de lumină
atîrnată sub lămpașul prins de creanga unui nuc, (LB)
descifra tăcut poetul universului o vină
pentru toată neputința îmbrăcată-n vers caduc. (LB)
plin de uimire
privea
perfecțiunea femeii
gândurile se loveau
M-am plictisit de verde,
de galben, de cândva,
eu sunt ce nu se vede,
tu ești altcineva.
am deschis o carte veche
și au izbucnit din ea
păsări măiastre
s-au avântat
Eine unverständliche Furcht erfasste das Universum
nichts war mehr so wie immer
Die Natur brach aus
mit einer hemmungslosen Wut
dodo este copilul cu vise colorate
cu sertarul plin de amintiri
este un peter pan multiplicat
în momente de un cromatism aparte
o neînțeleasă teamă stăpânea universul
nimic nu mai era la fel
natura se dezlănțuise
cu o furie de nestăvilit
acel Julien Sorel inventat
pe hârtie este mai real
decât omul care trece strada
purtând în brațele obosite teancuri de reviste