E-un bătrân. Istovit, gârbovit,
secătuit de ani și de excese,
străduța o străbate abia târându-și pașii.
Totuși când intră-n casă, decrepitudinea
Chiar dacă nu-i chip viața să ți-o croiești cum vrei,
măcar încearcă totuși,
fă tot ce poți; n-o terfeli
în searbede relații cu orice fel de lume,
N-am mai regăsit ce-atât de repede pierdut-am...
ochii de vis, palidul
chip... în noaptea străzii...
Pierduți în mulțime, stăteau întâmplător
în lumina din vitrina unei tutungerii.
Privirile când li se întâlniră,
dorința trupurilor, ilicită,
Adu-ți aminte, trup, nu doar c-ai fost iubit,
nu numai paturile unde-ai zăbovit,
ci și dorințele ce pentru tine
în ochii limpezi străluceau
Lanis cel iubit de tine, Markos, nu zace aici
la mormântul unde vii și plângi, și zăbovești lungi ceasuri.
Lanis iubit de tine ți-e mai aproape-acasă,
când închis în odaie stai și-i privești portretul
Anii tinereții mele, viața-mi plină de plăceri –
cât de limpede acuma înțelesul li-l pricep.
Inutile-au fost și vane remușcările simțite...
Nero nu se neliniști, când auzi
prezicerea oracolului delfic:
„Fereste-te de șaptezeci și trei de ani!”
Timp era berechet să-și ducă traiul:
Emis, bărbat de douăzeci și opt de ani, venise-n portul sirian
la bordul unui vas din Tinos,
cu gând să-nvețe meșteșugul de parfumar.
În timpul traversării, insă, căzu bolnav. Și-abia
Din vorbe, din privire și purtări
o excelentă-armură îmi voi făuri;
voi ține astfel piept acelor răi,
temeri sau slăbiciuni n-oi da pe față.