Aici la fel e. parc-ar fi ecoul
Tărâmului de Foc, cu nesfârșita
Câmpie unde strigătul pierit-a
Neauzit. Aici găsești lasoul,
Vai nouă, bieţi nefericiţi,
aidoma-s strădaniile noastre cu ale troienilor.
Cum izbândim ceva, pe dată căpătăm
un strop de-ncredere şi-ncepem
În Casa Sufletului sălășluiesc Patimile -
femei frumoase în mătăsuri
înveșmântate, cu podoabe de safir în păr.
Pasul primului trecător,
strigătul vesel al primului vânzător,
cele dintâi ferestre și uși
deschise - toate laolaltă sunt oda
Văzându-l pe Patrocle răpus
el, cel viteaz, şi tânăr, şi puternic –
caii lui Ahile în plâns au izbucnit;
se revolta firea lor cea nemuritoare
Teme-te de măriri, o, suflete al meu!
Cât despre-ambiţii, de nu le poţi învinge,
cu şovăire şi prudenţă cată
să ţi le împaci. Cu cât eşti mai în frunte,
Noaptea, stăpâne Hristoase-al meu,
mintea și sufletul păzește-mi
când în jur încep să se perinde
Ființe și Lucruri care nume nu au
Voiam s-o așez pe-un perete din camera mea.
Dar umezeala sertarului i-a dăunat.
Există totuși o bucurie binefăcătoare,
există o mângâiere în această tristețe.
De-un astfel de sfârșit câți oameni de rând
nu au parte, de câte zile înjositoare,
În măruntaiele pământului sălășluiește un străvechi Gigant.
Are trei sute de mâini
și tot atâtea picioare. Pe gâtul lui uriaș
se-nalță trei sute de capete;