Într-o zi, o coţofană,
Care se dădea orfană
În al codrului regat,
Fu chemată la palat,
« Mihai Manolescu »
Și așa, deodată
S-a deschis fereastra (vântul a bătut),
a-nceput să plouă, ceasul s-a udat
« sorina »
Fără vină.
...
Nicio vină nu răzbate din carcasa muribundă,
Nu că n-ar fi, dar știe mintea cea vicleană
« Nicu Hăloiu »
Șoptea cu susur de uluce,
Pe undeva, în miezul meu,
Un glas, ce numai Dumnezeu,
Cu milă, l-a putut aduce,
« Manuela Munteanu »
Românii
...
Nu există-n lume mai mari specialiști
În toate câte sunt, văzute, nevăzute
« Nicu Hăloiu »
Clipa
...
Viața? Străfulgerare de-o clipă.
Dar cine stă s-o măsoare?
« Nicu Hăloiu »
doar tristețea-
unor triluri de privighetoare
atinge
vârfurile plopilor.
« Anisoara Iordache »
Nu se mai aud alte clopote
Oare nu mai mor oamenii?
Sau nu mai au banii
De înmormântări și de plânsete...
« Roxana Nicoleta »
Trecut-au anii buni de-acum
Şi din ce-am fost, rămas-am umbră,
Iar perspectiva cea mai sumbră
Este brutalul cap de drum.
« Mihai Manolescu »
Te simți bătrân?
...
Te simți bătrân? Nu este bai
Bătrânețea nu-i o boală,
« Nicu Hăloiu »