s-a întâmplat într-o dimineată furioasă
ca verdele să acopere pământul
prin urmele de ace tâșnea clorofila
clădirile se prăbușeau cu zgomot cadențat
roi de fluturi albi -
îmi privesc copilăria în ceașca de ceai
adina v.
însingurarea din fața unui ciob de oglindă
ascunde tot ce îți plăcea în colțul îndepărtat al încăperii
nu în suflet
în perdeaua de care atârnă un zâmbet
sunt zile întunecate și reci
când plouă tăcut
pesimismul fals al lui cioran se întinde leneș pe covor
am învățat să privesc soarele
turnam timpul în pahare
în noaptea aceea flămândă
și ciocneam
cu tine
în eșafodul zilelor nesemnificative
viața este o trapă
tu te învârți sugrumat de realitate
într-un cerc tot mai mic
țin minte acea seară
în care zâmbetul tău era atât de tangibil
mă simțeam protejată
și lumea era un cerc de fier
țin strâns în palme mugurii tăcerii dorite
două păsări își unesc zborul și acustica gândurilor
destramă noaptea
de unde această explozie de soare înecată în verde?
Trec peste zile cu nepăsare,
nici emoțiile livrești îmbrăcate în culori fistichii
nu mă opresc din drumul
unde pașii mei amprentează trecutul.
prea multe distanțe între două linii care se pierd
pe harta unui puls de gheață
un prunc privește fereastra deschisă spre lume
pe umeri aripile i se ofilesc